Erecții după orhiectomie

Rezecția testiculară la bărbați

Metoda bazată pe operație[ modificare modificare sursă ] Orhiectomie castrare chirurgicală Constă în îndepărtarea testiculelororganul în care sunt sintetizați androgeniila bolnavii de cancer. Este cel mai radical tratament pentru încheierea producției de androgeni.

În plus, este cel mai ușor și cel mai puțin scump. Principalul dezavantaj este că castrarea chirurgicală este o metodă permanentă.

Metode bazate pe medicamente[ modificare modificare sursă ] Proces de sinteză a testosteronului Sinteza testosteronului este mediată de un lanț de procese care încep în creierul nostru. Atunci când organismul nostru detectează un nivel scăzut de testosteron, hipotalamusul începe să producă LHRH, un hormon care, odată primit de glanda hipofiză, activează sinteza LH hormonului luteinizant.

LH circulă în testicule unde induce formarea de testosteron [10]. Există două metode de terapie privativă de androgeni bazate pe medicamente. Unul acționează pentru a preveni eliberarea de LH a glandei hipofizare, iar celălalt blochează capacitatea organismului de a folosi androgeni.

Riscul de a dezvolta complicații crește semnificativ dacă pacientul fumează. În acest caz, țesuturile sunt alimentate mai rău de oxigen și, din acest motiv, procesul de vindecare poate fi întârziat.

Castrarea chimică Există două medicamente diferite, agoniști LHRH și antagoniști, care scad ambele cantitatea de testosteron făcută de testicule. Acționează inhibând formarea de LH în glanda hipofizară.

Cu toate acestea, după hemicastrație, consecințele pot fi mult mai grave: slăbiți cusăturile; afectarea țesutului sau nervului; umflarea la cusături. Toate condițiile patologice de mai sus necesită asistență medicală imediată, deoarece aceasta este o operație destul de gravă - îndepărtarea testiculului la bărbați.

Agoniștii LHRH produc o creștere bruscă a nivelului de testosteron urmat de o scădere uriașă, proces numit flacără, în timp ce antagoniștii LHRH scad direct cantitatea de testosteron.

Agoniștii și antagoniștii LHRH utilizați în terapia de deprivare a androgenilor includ leuprorelină, goserelină, triptorelină, histrelină, buserelină și degarelix.

Aceste medicamente sunt injectate sub piele obținându-se același rezultat ca la castrarea chirurgicală. Deși este mult mai scump, bărbații tind să aleagă această opțiune, întrucât, de care este principalul lucru în penis, sunt reticenți față de îndepărtarea testiculelor. Terapia cu antiandrogen Glandele suprarenale au fost erecții după orhiectomie ca un alt centru de producție de androgeni chiar și după un proces de erecții după orhiectomie.

Tipuri de tratament hormonal pentru cancerul de prostată

Prin urmare, a fost dezvoltat un tratament complementar care folosește antiandrogeni pentru a bloca capacitatea organismului de a folosi orice androgeni. Celulele prostatei conțin un receptor erecții după orhiectomie androgeni ARcare atunci când este stimulat de androgeni precum testosteronul, promovează creșterea și menține diferențierea prostatică. Totuși, aceste semnale pro-creștere pot fi problematice atunci când apar într-o celulă canceroasă.

Antiandrogenii pot intra în celule și pot preveni legarea testosteronului de proteinele receptorului, datorită afinității lor mai mari pentru receptorul androgenic.

Principalele antiandrogene sunt acetat de ciproteronă, flutamidă, nilutamidă, bicalutamidă și enzalutamidă, care sunt toate administrate sub formă de pilule orale.

Prognosticul depinde de nivelul inițial de PSA, de indicele Gleason, de numărul de metastaze și de prezența durerii osoase. Cu tumori T M0 M0 supraviețuirea mediană depășește adesea 10 ani. Cu terapia hormonală prelungită pentru cancerul de prostată, în special la pacienții relativ tineri activi sexual, toleranța la tratament este crucială. În acest sens, monoterapia cu androgeni nesteroizi bicalutamidăcare menține nivelurile normale de testosteron și are efecte secundare moderate, primește o atenție din ce în ce mai mare. Efectele secundare ale terapiei antiandrogen pe termen lung sunt cunoscute de mult timp.

Noii antiandrogeni care țintesc sinteza testosteronului abirateron acetat și seviteronel sau translocarea nucleară AR enzalutamide, apalutamide și darolutamideprecum și terapii combinate galeteronerecent au fost dezvoltate și pot funcționa la o mai bună țintire a celulelor androgene responsive în combinație cu ADT [11]. Dar acestea pot avea și roluri negative adverse în dezvoltarea CRPC.

Scrotală și posibile complicații

Efecte asupra sexualității bărbaților[ modificare modificare sursă ] Sexualitatea normală a bărbaților pare să depindă de tipare hormonale foarte specifice și complicate care nu sunt înțelese complet [12]. Un studiu sugerează că ADT poate modifica echilibrul hormonal necesar activității sexuale masculine.

Testosteronul joacă un rol semnificativ în funcționarea sexuală; prin urmare, scăderea naturală a nivelului de testosteron poate duce la reducerea funcționării sexuale normale.

Scăderi suplimentare ale testosteronului seric pot avea un impact negativ asupra funcției sexuale normale, ducând la o scădere a calității vieții [14]. Disfuncția erectilă nu este neobișnuită după prostatectomia radicală, iar bărbații erecții după orhiectomie suferă de ADT în plus față de acest lucru ar putea să arate o scădere suplimentară a capacității lor de a se angaja în actul penetrant, precum și dorința lor de a face acest lucru.

Un cerc vicios prin care scăderea nivelului de testosteron duce la scăderea activității sexuale, ceea ce la rândul său determină scăderea și mai mare a nivelului de testosteron liber și total [12]. Acest lucru demonstrează importanța androgenilor pentru menținerea structurilor și funcțiilor sexuale [12] [15].

1. Snap Fotografie de Andrey Pavlov via Stocksy Există bărbați care vor să devină eunuci, în adevăratul sens al cuvântului.
2. A doua erecție la bărbați

Efecte adverse[ modificare modificare sursă ] Deși vizarea axei androgenice are beneficii terapeutice clare, eficacitatea sa este temporară, deoarece celulele tumorale ale prostatei se adaptează pentru a supraviețui și a crește. S-a demonstrat că îndepărtarea de androgeni activează tranziția epitelială - mezenchimală EMTtransdiferențiere neuroendocrină NEtD și programe genice de tipul celulelor stem de cancer [16].

NEtD în cancerul de prostată este asociat cu rezistența la terapie, metastaza viscerală și boli agresive. Fenotipurile celulelor stem de cancer sunt asociate cu recurența bolii, metastaze și supraviețuirea celulelor în circulație ca celule tumorale circulante.

Astfel, activarea acestor programe prin inhibarea axei androgenului oferă un mecanism prin care celulele tumorale se pot adapta pentru a promova reapariția și progresia bolii [11]. Orhiectomia, analogii LHRH și antagoniștii LHRH pot provoca reacții adverse similare, datorită modificărilor nivelurilor hormonilor sexuali testosteron [17].

Un program a fost dezvoltat pentru ca pacienții și partenerii lor să recunoască și să gestioneze efectele secundare mai împovărătoare ale terapiei de deprivare a androgenilor. Creșterea riscului poate fi asociată cu durata ADT.